Două povestioare scurte

Călugărul și ucenicul

Un călugăr bătrân și ucenicul său mergeau prin pădure spre satul vecin. Deodată, dintr-un tufiș au sărit doi tâlhari înarmați, care le-au cerut toți banii. Călugărul bătrân a scos din traistă ultimul său bănuț de argint și i l-a dat tâlharului cu un zâmbet cald.

După ce tâlharii au fugit, ucenicul, revoltat și supărat, a întrebat:

- Maestre, de ce i-ai zâmbit acelui om care tocmai ne-a jefuit? Nu te supără că ne-a furat ultimul ban?

Bătrânul a privit frunzele copacilor și a răspuns liniștit:

- Nu el a fost cel jefuit astăzi, ci eu am fost cel care a primit un dar. El a plecat purtând greutatea unei fapte rele pentru un simplu bănuț, pe când eu am plătit doar un bănuț ca să scap de o grijă.

Tânărul și stelele de mare

Un bătrân înțelept se plimba pe plajă la apus și a văzut de departe un tânăr care alerga de colo-colo pe nisip, aplecându-se des și aruncând ceva în ocean. Apropiindu-se, a văzut că mareea lăsase pe plajă mii de stele de mare, iar tânărul le aduna una câte una și le arunca înapoi în apă, înainte ca soarele să le usuce. Bătrânul i-a zâmbit ușor și i-a zis:

- Tinere, apreciez ce încerci să faci, dar plaja asta are kilometri întregi și sunt mii de stele de mare eșuate. Muncim degeaba, nu poți schimba nimic la scară atât de mare. Ce contează ce faci tu aici?

Tânărul s-a aplecat, a luat încă o stea de mare, a privit-o o clipă și a aruncat-o departe în valuri. Apoi s-a întors spre bătrân și a spus zâmbind:

- Pentru asta de a ieșit din mâna mea... a contat enorm.

Schimbările mari încep adesea de la un singur om, dar adevărata magie se întâmplă când acea scânteie inspiră o întreagă comunitate. Așa cum tânărul din poveste a salvat o stea de mare, dacă fiecare dintre noi ar face câte un gest mic în fiecare zi, lumea ar arăta complet altfel.