Economia mondială – perspective sumbre după evenimentele din Iran și Yemen
Dacă privim harta Peninsulei Arabice, vedem la est (și nord-est) Golful Persic și strâmtoarea Ormuz, iar la sud-est strâmtoarea Bab-el-Mandeb. După conflictul SUA-Israel contra Iran, strâmtoarea Ormuz este blocată de persani, iar acum câteva zile așa-numiții rebeli houti din Yemen au cucerit de la grupările controlate și sponsorizate de Arabia Saudită insulele care controlează strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Sunt vești foarte proaste pentru economia mondială.
Sufocarea simultană a celor două puncte de trecere strategice - Strâmtoarea Ormuz și Strâmtoarea Bab-el-Mandeb - constituie cel mai grav șoc energetic și logistic global de la criza petrolului din 1973. Prin aceste strâmtori tranzita în mod obișnuit aproximativ 20-25% din petrolul mondial, o treime din gazul natural lichefiat (GNL) și cam 15% din comerțul maritim global. Blocarea lor combinată taie rutele dintre Orientul Mijlociu și restul lumii, în special Asia și Europa, perturbând profund economia mondială.
Petrolul Brent a depășit pragul psihologic de 100–120 USD/baril. Exporturile de gaz natural din Qatar (prin Ormuz) au fost blocate aproape complet, declanșând o luptă agresivă între Asia și Europa pentru volumele spot rămase de gaz. Reapare riscul de stagflație. Inflația globală, care intrase pe un curs descendent, a revenit în forță din cauza scumpirii carburanților, a energiei electrice și a îngrășămintelor chimice. Creșterea economică globală este frânată masiv.
Bănci centrale precum Fed (SUA) sau BCE (Europa) s-au văzut nevoite să oprească reducerea dobânzilor sau chiar să ia în calcul majorarea lor pentru a stopa inflația, sacrificând astfel creșterea economică. Este perturbat lanțul de aprovizionare maritimă: navele care făceau legătura între Asia și Europa nu mai pot folosi Canalul Suez (deoarece intrarea prin Bab-el-Mandeb este blocată de houti). Ele sunt forțate să ocolească întregul continent african pe la Capul Bunei Speranțe. Acest lucru înseamnă costuri și timp mai mari: între 10 și 14 zile în plus la fiecare călătorie, la care se adaugă combustibilul suplimentar. Aproximativ 1 milion de dolari în plus per călătorie doar pentru combustibil. Tarifele de transport au crescut de 3-4 ori, ceea ce se traduce direct în prețuri mai mari la raft pentru bunurile de consum, electronice și componente industriale.
Asia (cu principalele forțe economice China, India, Japonia, Coreea de Sud) resimte cel mai tare impactul. Asia importă peste 70-75% din petrolul din Golf. Industriile lor procesatoare înregistrează costuri uriașe, iar inflația la producător explodează. Europa, după ce a refuzat să mai primească țiței și gaz din Rusia, acum pierd și livrările din Orientul Mijlociu, iar costul exorbitant al transportului maritim din Asia împinge multe sectoarele industriale spre recesiune. Deși prețul petrolului este uriaș, țările din Orientul Mijlociu nu îl pot exporta în volume normale prin Ormuz. Arabia Saudită a încercat redirijarea prin conducta est-vest către Marea Roșie, însă acum câteva zile rebelii houti din Yemen au distrus complet stația de pompare Al Mesba'ah, cea care făcea posibilă ocolirea Strâmtorii Ormuz prin intermediul conductei est-vest. Am lăsat la urmă Statele Unite, aparent mai protejate, dar afectate, deoarece deși sunt exportator net de energie, ceea ce atenuează șocul direct al furnizării, suferă din cauza inflației globale la bunuri de consum și a turbulențelor de pe piețele financiare.
Să nu uităm de îngrășămintele chimice, deoarece cam 25-30% din cantitățile necesare în lume erau produse în țările Orientului Mijlociu. Fermele la nivel global depind de îngrășămintele sintetice derivate din gazul natural și din mineralele procesate în Orientul Mijlociu, cum ar fi ureea și amoniacul. Întreruperea exporturilor din Golf duce la o scumpire masivă a îngrășămintelor, crescând riscul unei crizelor alimentare în țările în curs de dezvoltare din Africa și Sudul Asiei.
Economia globală funcționează într-un regim de avarie, marcat de realinierea rutelor comerciale maritime, prețuri la energie menținute artificial sus de factorul geopolitic și o încetinire severă a comerțului internațional. În 2008 prețul petrolului a atins pragul record de aproape 147,50 dolari/baril, iar în 2022 a ajuns la 140 de dolari datorită izbucnirii războiului din Ucraina. Deosebirea principală între acele momente și scenariul blocării fizice a strâmtorilor constă în motivele din spatele scumpirii. În 2008 și 2022 au fost produse de speculații financiare, speculații privind cererea uriașă (2008) sau de teama sancțiunilor și a perturbărilor potențiale (2022), însă navele fizice puteau încă naviga liber pe mările lumii. Blocarea Ormuz & Bab-el-Mandeb creează un deficit fizic imediat și masiv - petrolul extras este pur și simplu blocat la ieșirea din Golf, fără cale de ieșire maritimă directă spre piețele internaționale.
Perspectivele nu sunt deloc bune și numai acorduri de pace ar putea relansa comerțul și economia mondială.