Gândul meu cel mai durut
Mititelu Elena, volumul Gânduri croșetate-n rânduri, Editura PIM Iași, 2024
Mă rog la Îngerul cel Sfânt
Dorința-mi coaptă-n gândul meu,
Să mi-o asculte Dumnezeu,
Când m-o întoarce în pământ.
Din firul vieții ce l-am tors,
Să mă așearnă pe-un ștergar,
Sau boț pe-o roată de olar,
Să știu că-n lume m-am întors!
În mâna fetelor frumoase,
Prin pânza din război să plâng,
Să râd cu ele, când se strâng,
La clăci mândre cămăși să coase.
Să fiu o floare, râu sau pom,
Sau poate-un fir de busuioc
Pe ia ce o poartă-n joc
Și printre oameni să fiu OM.
Din mine truditori să bea,
Ținându-mă la pieptul lor,
Să-mi cânte doinele de dor,
În nopțile cu fir de stea.
Să nu mă lase zbor înfrânt,
Pe foi galbene uitate,
Prin trăirile-mi curate,
Să mă întoarcă în cuvânt.
Îl rog pe Bunul Dumnezeu
Să calc din nou printre români,
Copii și tineri și bătrâni,
Voioși să-i văd în jurul meu.
Pe cei dragi, Doamne, pe ai mei,
Să-i ai, Mărite-n paza Ta,
Întoarce-i și pe ei, de-or vrea,
Te rog, ai grijă și de ei!
***
E gândul meu cel mai durut,
Când m-oi întoarce iar în lut!

