Gândul meu cel mai durut

21.11.2026

Mititelu Elena, volumul Gânduri croșetate-n rânduri, Editura PIM Iași, 2024

Mă rog la Îngerul cel Sfânt

Dorința-mi coaptă-n gândul meu,

Să mi-o asculte Dumnezeu,

Când m-o întoarce în pământ.

Din firul vieții ce l-am tors,

Să mă așearnă pe-un ștergar,

Sau boț pe-o roată de olar,

Să știu că-n lume m-am întors!

În mâna fetelor frumoase,

Prin pânza din război să plâng,

Să râd cu ele, când se strâng,

La clăci mândre cămăși să coase.

Să fiu o floare, râu sau pom,

Sau poate-un fir de busuioc

Pe ia ce o poartă-n joc

Și printre oameni să fiu OM.

Din mine truditori să bea,

Ținându-mă la pieptul lor,

Să-mi cânte doinele de dor,

În nopțile cu fir de stea.

Să nu mă lase zbor înfrânt,

Pe foi galbene uitate,

Prin trăirile-mi curate,

Să mă întoarcă în cuvânt.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu

Să calc din nou printre români,

Copii și tineri și bătrâni,

Voioși să-i văd în jurul meu.

Pe cei dragi, Doamne, pe ai mei,

Să-i ai, Mărite-n paza Ta,

Întoarce-i și pe ei, de-or vrea,

Te rog, ai grijă și de ei!

***

E gândul meu cel mai durut,

Când m-oi întoarce iar în lut!

Share