Istorie locală – Dimitrie Drăghici și începuturile spitalului din Vaslui

La mijlocul secolului al XIX‑lea, Vasluiul era un târg liniștit, cu puține instituții publice și fără un loc dedicat îngrijirii bolnavilor. Oamenii se tratau acasă, după puteri, iar cazurile grave erau trimise spre Iași, dacă familia avea mijloacele necesare. În această realitate, un singur om a decis că orașul merită mai mult.

Dimitrie Drăghici – un ctitor al sănătății vasluiene

Postelnicul Dimitrie Drăghici nu era un boier cu averi fabuloase, ci un om care își câștigase bunăstarea prin muncă și administrație. Într‑un document din ianuarie 1857, el nota simplu și limpede că spitalul fusese ridicat "din rodul ostenelilor meli". Această formulare, păstrată în arhive, este poate cea mai autentică mărturie despre caracterul său. Drăghici a construit o clădire capabilă să primească 60 de paturi, însă a deschis doar zece. Nu din lipsă de ambiție, ci din realism: atât putea susține financiar la început. Pentru el, important era ca spitalul să funcționeze, chiar și modest.

Primele luni de activitate

Evidențele din ianuarie 1857 sunt prețioase pentru istoria locală. Ele consemnează 30 de pacienți:

- 25 bărbați,

- 5 femei.

Dintre aceștia, 15 au fost declarați vindecați, iar ceilalți au rămas internați. Aceste cifre arată că spitalul nu era doar o clădire, ci un loc în care oamenii primeau îngrijire reală, într‑un timp în care medicina era abia la început în multe zone ale Moldovei.

Continuitatea – o grijă esențială

Drăghici nu s‑a mulțumit să ridice spitalul. A înțeles că o instituție medicală are nevoie de venituri constante. Prin testamentul din 1864, a stabilit ca nepotul său, Panaite Donici, să susțină așezământul din veniturile moșiei Giurgeni. Suma era clar fixată:

- 300 de galbeni austrieci anual,

- plătiți în două tranșe, la Sfântul Gheorghe și Sfântul Dimitrie.

Obligația era transmisibilă urmașilor, pentru ca spitalul să nu rămână niciodată fără sprijin.

Un alt binefăcător: Elena Șubin (născută Ghica)

Istoria locală consemnează și contribuția Elenei Șubin, care a donat un capital de 1.000 de galbeni, a cărui dobândă era destinată funcționării spitalului. Gestul ei arată că inițiativa lui Drăghici a inspirat și alți oameni ai vremii.

Un început care a schimbat destinul orașului

Într‑un Vaslui de acum aproape 170 de ani, zece paturi pregătite pentru bolnavi au reprezentat începutul unei promisiuni. Dimitrie Drăghici nu a construit doar o clădire, ci a pus bazele unei tradiții locale de îngrijire, responsabilitate și solidaritate.

Spitalul ridicat "din rodul ostenelilor" sale este una dintre cele mai importante pagini din istoria socială a Vasluiului. O pagină care merită reamintită, pentru că arată cum un singur om poate schimba destinul unei comunități.