Mă plouă cu toamnă

22.11.2026

E toamnă în suflet, e toamnă devreme

Și frunzele-mi pleacă din inimi uscate.

Ne plouă, iubite, e vânt, nu te teme!

Se-nșiră pe dealuri păduri dezbrăcate.


O ploaie de gânduri ca frunzele moarte

Își scutură trena, în grabă, de sare.

Ne pleacă și cucii, visează în noapte,

C-ajung pe-alte țărmuri scăldate de soare.


Tu ia-mă în brațe! Prin șiruri de frunze

Un vals al iubirii să-ncepem îndată.

Îmi plouă pe suflet, îmi plouă pe buze,

Căci toamna aceasta îmi șade în poartă.


Mi-aduce șiraguri de păsări în zboruri,

Îmi pune în brațe iubiri trecătoare.

În pieptu-mi sălbatic îmi picură doruri:

Adun frunze triste pe-ngusta-mi cărare.


Mă plouă cu toamnă, mă plouă cu ceață,

Tu ține-mi umbrela! Un nor mă răpune.

S-alegem din toate un licăr de viață

Și-n jar să prefacem și stinsul cărbune!


E toamnă în vie și curge un gând lin.

Văd ani grei de lacrimi, cu pletele-n vânt,

Sunt desfrunzita zării, sunt pașnicul mălin

Și-mi scriu pe foi căzute căldura din cuvânt.

Angelica Manole (Liga Scriitorilor și Creatorilor de Artă și Cultură Vaslui)

Share