Omul cu fiul calare pe magar

Tradiția arabă are o bogăție uriașă de pilde, în special prin figurile marilor înțelepți și sufiți, care foloseau adesea pilde pline de haz și tâlc pentru a dezvălui adevăruri profunde despre natura umană. Iată o povestire tradițională superbă, atribuită celebrului înțelept Nassreddin Hodja (sau Juha în tradiția arabă).

Într-o zi, Nassreddin mergea spre piața orașului ducându-și măgarul de căpăstru, iar fiul său cel mic călărea pe spatele animalului. Trecând pe lângă primul grup de oameni de la marginea drumului, i-a auzit șoptind cu reproș:

- Priviți ce tineret nerușinat! Copilul stă comod pe măgar, iar bătrânul lui tată merge pe jos prin praf și căldură! Unde e respectul?

Auzind acestea, Nassreddin l-a dat jos pe băiat și s-a urcat el pe măgar, lăsându-l pe fiu să meargă alături. După câțiva pași, au trecut pe lângă alt grup de trecători, care au exclamat indignați:

- Ia uitați ce tată egoist! El stă ca un pașă pe măgar, iar bietul copil abia se mai ține pe picioare de oboseală! Ce inimă de piatră!

Auzind și asta, Nassreddin s-a gândit o clipă, iar apoi l-a tras și pe fiul său sus. Așa că au încălecat amândoi pe bietul animal. Nu au mers mult și au întâlnit câțiva săteni care au strigat îngroziți:

— Ce cruzime! Doi oameni zdraveni pe spatele unui măgar atât de mic! O să-i frângă spinarea! N-au nicio milă de animale!

Fără să mai știe ce să facă, Nassreddin și fiul său au coborât amândoi. Au luat-o la pas pe lângă măgar, mergând toți trei pe jos. Când au ajuns în centrul pieței, mulțimea a izbucnit în râs:

— Priviți la neghiobii ăștia doi! Au un măgar sănătos și breaz, dar merg pe jos prin praf și se moleșesc de cald! La ce bun mai au măgar?

Atunci, Nassreddin s-a oprit, l-a privit pe fiul său, i-a pus mâna pe umăr și i-a spus:

— Vezi, fiule? Orice ai face în viață, vor exista mereu oameni care să te judece și să te critice. De aceea, nu-ți trăi viața încercând să mulțumești gura lumii, ci urmează-ți propria conștiință și calea pe care o știi tu că e dreaptă.