Omul, tigrii și fragul dulce

Una dintre cele mai frumoase și cunoscute pilde din tradiția Zen, originară din pildele budiste, dar asimilată profund în cultura japoneză, sintetizează în doar câteva imagini întreaga filozofie despre prezent, frică și bucuria pură de a trăi.

Se povestește că un drumeț mergea liniștit pe un drum de munte, traversând o câmpie înaltă. Deodată, din spatele stâncilor, a apărut un tigru fioros, mare și înfometat. Fiara a scos un urlet cumplit și a pornit în fugă spre el.

Speriat, omul a luat-o la fugă spre marginea unei prăpastii adânci. Ajuns la marginea hăului, a văzut că nu mai avea unde să înainteze. Privind în jos, a zărit o viță de vie sălbatică ce atârna peste muchia stâncii, coborând în adâncurile prăpastiei.

Fără să stea pe gânduri, omul s-a prins de vița de vie și s-a lăsat să alunece în jos, rămânând suspendat în aer. Inima îi bătea să-i sară din piept. A privit în sus: la marginea stâncii, primul tigru mârâia fioros, scoțându-și ghearele și așteptând ca omul să încerce să urce.

Tremurând, omul a privit în jos, spre fundul prăpastiei, sperând că va putea coborî până la bază. Dar acolo, chiar la picioarele lui, a zărit un al doilea tigru, fel de fioros, care privea în sus cu gura căscată, așteptând ca el să cadă. Captiv între cei doi tigri – unul sus, altul jos – omul se agăța de vița de vie cu ultimele puteri.

Atunci a auzit un zgomot mic deasupra capului. Privind atent, a văzut că din crăpătura stâncii au ieșit doi șoareci: unul alb și unul negru. Cei doi șoareci au început să roadă încet, dar fără oprire, din tulpina subțire a viței de vie de care atârna el. Tulpina începea să se subțieze văzând cu ochii, iar omul știa că în doar câteva clipe vița se va rupe și el se va prăbuși.

În acel moment de groază absolută, privind în jur, omul a zărit chiar lângă el, crescând dintr-o mică crăpătură a stâncii, un fir de fragi sălbatici. Pe el atârna o singură fragă roșie, coaptă, strălucind în lumina soarelui. A prins cu o mână de vița ce se rodea, omul a întins cealaltă mână, a cules fraga cu grijă și a pus-o în gură. A închis ochii și a mestecat-o. Nu gustase niciodată ceva mai minunat în întreaga lui viață. Ce dulce și parfumată era!

Tâlcul Zen al acestei pilde este de o profunzime uluitoare. Tigrul de sus este trecutul nostru, regretul, amintirile sau pericolele din care abia am scăpat. Tigrul de jos este viitorul, frica de moarte, de bătrânețe sau de incertitudinile ce vor veni. Cei doi șoareci (cel alb și cel negru) sunt ziua și noaptea, adică timpul care ne roade neîncetat firul vieții.

Dacă mintea ta rămâne blocată între frica de trecut și frica de viitor, pierzi singurul lucru real pe care îl ai: clipa de față. Fraga dulce reprezintă frumusețea momentului prezent. Adevărata înțelepciune înseamnă să știi să guști "fraga" vieții chiar și atunci când ești suspendat între încercări, fără să lase frica de ce a fost sau ce va fi să-ți răpească gustul clipei de acum.