Pomicultura din Vaslui, forțată să se salveze singură: Cum a ajuns o livadă din Deleni să își foreze propriul puț după golirea lacului de lângă Mănăstirea Moreni

16.11.2026

VASLUI / DELENI — Deciziile administrative luate la centru privind golirea controlată a mai multor acumulări de apă din România produc efecte dramatice în teren, lovind direct în agricultura și pomicultura dintr-un județ deja sufocat de secetă. Un exemplu elocvent se regăsește în comuna Deleni, județul Vaslui, chiar în imediata vecinătate a Mănăstirii Moreni, unde o exploatație pomicolă a rămas fără principala sursă de irigații după ce lacul artificial concesionat în acest scop a fost golit.

O livadă de meri lăsată pe uscat

Pentru compania Plantagro, care administrează livada de meri din zona Deleni–Moreni, acumularea de apă de lângă mănăstire reprezenta infrastructura vitală pentru supraviețuirea și productivitatea plantației. Într-o regiune precum Podișul Central Moldovenesc, unde precipitațiile sunt tot mai reduse, iar arșița din timpul verii compromite culturile neirigate, existența unui luciu de apă în proximitate făcea diferența dintre o exploatație modernă, competitivă, și pierderi financiare majore.

Odată cu valul de goliri ale lacurilor artificiale și barajelor dispuse la nivel național în ultimul an sub umbrela lucrărilor de mentenanță, decolmatare și punere în siguranță, acumularea de la Moreni a rămas fără apă. În lipsa unor precipitații abundente și a unor pâraie cu debit constant care să refacă rapid volumul lacului, concesionarul s-a trezit în situația paradoxală de a deține sisteme de irigații, dar de a nu mai avea de unde să tragă apă.

Foraje de adâncime în locul apei de suprafață

Pusă în fața lipsei de reacție și a blocajelor birocratice care fac incertă reumplerea rapidă a lacului, firma Plantagro a fost nevoită să caute o soluție de avarie pe cont propriu, demarând lucrări de forare a unui puț de mare adâncime pentru a-și asigura necesarul de apă din pânza freatică.

Specialiștii din agricultură atrag însă atenția că această soluție, deși absolut necesară pentru salvarea livezii pe termen scurt, vine cu costuri uriașe — atât pentru execuția forajului și echipamentele de pompare de mare putere, cât și pentru consumul ulterior de energie electrică. În plus, în multe zone ale județului Vaslui, straturile acvifere de adâncime au debite limitate sau un grad ridicat de mineralizare, necesitând sisteme suplimentare de tratare și stocare înainte ca apa să ajungă la rădăcina pomilor.

"Este absurd ca într-un județ care suferă cronic de deficit de apă, fermierii care au investit în livezi și sisteme de irigații să fie lăsați fără apa din acumulările existente și obligați să cheltuiască alte zeci de mii de euro pe foraje, doar pentru că statul nu a știut să eșaloneze lucrările la baraje și să protejeze economia locală", subliniază reprezentanți ai mediului agricol local.

Lecția amară a gospodăririi apelor în Moldova

Cazul de la Deleni – Moreni scoate la iveală o problemă structurală a modului în care sunt administrate resursele de apă în România: lipsa de corelare între deciziile tehnice ale instituțiilor de mediu și nevoile reale ale producătorilor agricoli. În timp ce la București golirea simultană a zeci de acumulări a fost prezentată drept o măsură necesară de revizie și conformare la termenele proiectelor europene, în județe precum Vasluiul — unde fiecare metru cub de apă reținut pe văi este aur curat — efectul imediat a fost paralizarea irigațiilor locale.

Până când lacul de lângă Mănăstirea Moreni va reuși să acumuleze din nou apă din ploi și topirea zăpezilor, investiția privată într-un puț forat rămâne singura garanție că merii din livada de la Deleni nu vor cădea victime secetei și birocrației.

Share